Să mă trăiesc
într-o zi de februarie,
când soarele stă în avarie.
Să-mi fac un bagaj și să fug
undeva pe o plajă la mare
nici tu să nu știi cine sunt,
iar eu să nu știu ce mă doare.
Apoi să visez la nisip
așa cum îl știm împreună
pe note de sol, de mi și de lună
în noaptea ce ne consumă.
Să fiu fericit când zâmbești,
să simt o imensă chemare
atunci când începi să iubești
frânturile vieții amare.
Tu știi să trăiești ca neb